Descriere

1795 în biografia lui Beethoven: anul tipăririi acelui opus care răsuna ca o mîndră declarație de maturitate creatoare emisă de genialul tînăr. În biografia lui Haydn: anul ultimelor triouri cu pian (nr. 30—31) și al ultimelor simfonii (nr. 103— 104). începutul sfîrșitului? Nici vorbă. Ajuns la o vîrstă pe care Mozart nu o apucase și nu avea s-o apuce nici Beethoven, Haydn Inaugurează o nouă perioadă de creație, perioada Creațiunii. Era oarecum firesc să abandoneze atît trio-ul, în a cărui factură Mozart și Beethoven introduseseră inovații radicale pe care el nu le putea accepta, cît și simfonia, gen în care în perioada londoneză atinsese culmi greu de întrecut. Nu s-a despărțit însă de cvartetul de coarde pe care l-a cultivat de la începutul începutului, cînd un divertimento sau cassatio pentru patru instrumente cu arcuș semăna încă cu unul scris pentru orchestră de coarde, gen căruia el, Haydn i-a stabilit primul legitățile fundamentale șl care pe mîna lui a făcut și pasul decisiv, ieșind din saloanele de muzici în spațiul mai larg al sălilor de concerte. Cele opt cvartete op. 76 fi 77 compuse în anii 1797—99 confirmă pa deplin stăruința bătrînului Haydn, dovedind fără putință de tăgada ci el mai avea ce spune în domeniul cvartetului și în perioada Creațiunii, chiar lucruri noi, de o nebănuită modernitate.

Cadrul clasic este respectat cu strictețe: patru părți dintre care prima în formă de sonată, a doua o parte lentă, a treia menuet, iar finalul rondo sau rondo-sonată. Dar să observăm cît de individualitate sunt aceste părți la bătrînul Haydn ! Menuetul, bunăoară, în op. 76 nr. 1 este un scherzo de tip beethovenian cu surprinze dinamice dintre cele mai originale, în secțiunea mediană evocînd, în schimb, sfera intonațională a folclorului vienez, pe cînd în op, 76 nr. 2 aceeași parte (supranumită și ,,Hexen” — sau „Nachtwdchter-Menuet”, adică .,al vrăjitoarei”, respectiv „al paznicului de noapte”) începe ți se termină cu un sever canon la două voci, între aceste două secțiuni principale râsunînd un trio de o dezarmantă naivitate. „Partea întîi a Cvartetului nr. 1 din op. 76 debutează cu trei acorduri de „cortină”, ca o simfonie, pentru a expune tema principală întîi la numai cîte o voce, apoi la cîte două, facturii aerate și contrapunctice opunîndu-i-se pe parcurs cînd unisonuri tumultoase cînd turnuri armonice de-a dreptul teatrale. în cei de-al doilea Cvartet op. 76 opoziția convențională dintre tema principală și tema secundară este anihilată prin unitatea desăvîrșită pe care o imprimă părții întîi obsedantul motiv, inițial, prezent în mai toate momentele cheie ale desfășurării (cvintete descendente la-re și mi-la cară au sugerat șl denumirea de Cvartetul „cvintelor”). Finalele? În Cvartetul în re minor tematica are, datorită secundei mărite din temă, un ușor iz oriental, pe cînd în Cvartetul în Sol major finalul este abordat în tulburătorul— și surprinzătorul —sol minor; ceea ce apropie cele două finaluri este deznodămîntul lor luminos în majorul omonim al tonalităților Inițiale, prefigurînd splendid tipul de simfonie „de la întuneric la lumină” întruchipat cu maximum de perfecțiune și forță de convingere într-a Cincea de Beethoven și în prima de Brahms (de fapt, ideea fundamentală a Creațiunii!) Numai Andantele celui de-ai doilea cvartet mai aduce ușor a „muzici de epocă” . . .

Înființat în 1970, laureat al concursurilor internaționale de U Colmar (1974, premiu! I), Bordeaux (1976, medalia de argint) și Hanovra (1979, premiul II), Cvartetul ,,Voces” al filarmonicii „Moldova” din Iași reprezintă o valoare de vîrf a vieții de muzică de cameră din România. Oaspete al unor festivaluri naționale șl internaționale de prestigiu, „Voces” a concertat în numeroase țări europene precum și în Extremul Orient. Discografia formației cuprinde înregistrări de referință ale repertoriului enescian și lucrări de compozitori ieșeni.

FRANCISC LÁSZLÓ

L’interprétation appartient au quatuor à cordes Voces de la Philharmonie de Jajsy, un ensemble créé en 1970 par quatre jeunes membres du corps enseignant du Conservatoire de la même ville. La passion pour la musique de chambre et spécialmente pour le quatuor à cordes à anima ce groupe dès le temps des études de ses membres. Les premières’ tournées en France «t en Allemagne Fédérale leur ont valu aussi les premiers succès. Pendant les années suivantes, de nouvelles tournées a l’étranger, ainsi que des participations à des concoure et festivals Internationaux ont confirmé la valeur exceptionnelle de l’ensemble: Festival de la Jeunesse à Bayreuth en 1972 et 1973, Concurs de musique de chambre a Colmar en 1974 (Premier Frix), Concours de jeunes solistes à Bordeaux en 1976 (Médaille d’argent). Festival musical d’Istanbul en 1977, Festival de « L’automne varsovien » en 1977, Concours de musique de chambre à Hannover en 1979 (Second (Prix), Festival International «Georges Enesco» à Bucarest en 1979.

Pendant tout ce temps, le répertoire du quatuor Voce» s’ast constamment enrichi des œuvres les plus représentatives du genre, de Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, Brahms jusqu’à Debussy, Ravel, Bartok, Chostakovitch et aux principaux compositeurs roumains de quatuors à cordes, à commencer par Georges Enesco.

La profonde musicalité des membres du quatuor de jassy, unie au finissage parfait de tous les détails des partitions, sis casse d’impressioner spontanément le public de partout, qui se trouve conquis également par la force expressive etl’ardeur qui anime leur* Interprétations.