Descriere

Pentru cei din generația noastră, figura marelui dirijor român Ionel Perlea pornește din legendă, din amintirile celor care l-au admirat de la primele sale izbînzi artistice sau din im¬presionanta discografie pe care a realizat-o, devine realitate pentru o clipă, în timpul con¬certelor triumfale de la București, în mai 1969, și se reîntoarce în legendă, lăsîndu-ne să medităm îndelung la un destin muzical unic în felul său.

De la primul gest al baghetei lui, pe care l-am așteptat cu înfiorare toți cei prezenți la repetiția de la Ateneu, am simțit că se deschide o lume sonoră de o frumusețe nobilă, elevată. Eleganța frazării, firescul tuturor articulațiilor, arcul formei care se construia în timp, transformîndu-l în vibrație sensibilă, porneau din această baghetă condusă de mîna sa stingă, dintr-o forță interioară fascinantă.

L-am ascultat apoi la celelalte repetiții și în toate concertele și ne-am putut convinge despre renumita sa capacitate de a cuprinde o arie vastă de școli și stiluri muzicale. Ne-a dovedit-o încă odată, în cele două momente culminante ale concertelor din mai 1969, Preludiul și Moartea Isoldei de Richard Wagner și Simfonia l de George Enescu, lucrări poate asemănătoare ca flux muzical, dar atît de deosebite ca spirit.

Marea sa iubire pentru Wagner, pe care îl cunoștea în cele mai mici detalii, nu-l împiedica să înțeleagă în profunzime operele lui Verdi și Mozart ; repertoriul său – pe care am avut pri¬lejul să-l cercetez de curînd – cuprindea aproape toate operele importante, ca și sute de lucrări simfonice. Se spune că știa totul pe dinafară.
De la un anumit nivel în sus, acest fapt nu ne mai poate mira, pentru că marile capodopere ale muzicii sînt ca niște organisme vii, alcătuite din detalii ce nu se pot confunda, iar un mare interpret, care a pătruns în tainele lor, e ca un arhitect, care desenează ordinele arhitectonice din memorie.

Considerat unul din cei mai iluștri dirijori de operă ai acestui veac, Ionel Perlea a iubit cu pasiune acest gen, căutîn’d să releve forța dra¬matică a partiturilor cărora le dădea viață, să scoată în relief esența lor muzicală. Un spectacol dirijat de el la Scala din Milano, la Opera Mare din Paris sau Metropolitan Opera din New York devenea — așa c.um relatează critica vremii — un moment de artă inegalabil, prin voința fermă cu care ordona diferitele planuri sonore și dădea întregului o desfășurare unitară, de o rară expresivitate. Din coordonator al unui spec¬tacol, el -reușea să fie animator înflăcărat al scenei și al orchestrei, al corului și al soliștilor, am putea spune, în sens simfonic.

Iată de ce cînd ne gîndim la Ionel Perlea nu putem să afirmăm că el a fost doar dirijor de operă ; cu toată vocația sa (sau destinul ?) pentru acest gen, el a fost mai mult: un șef de orchestra complet, care aducea în operă experiența sa din sala de concert. De pe podium în fosă, el cobora cu credința că servește același ideal muzical, nimeni neputînd observa cea mai mică umbră de tratare manieristică în interpretările sale de operă. Totul e muzică, bogată în nuanțe, sensibilă, palpitantă.

În sala de concert, dirijînd o uvertură sau un fragment dintr-o operă, el va aduce, în schimb, fiorul întregii lucrări, va evoca, impresionant, at¬mosfera ei dramatică. Muzica marilor maeștri a fost nu o dată scoasă din matca ei firească, de interpretări care exagerează tempii, falsifică expresia, dramati¬zează excesiv- sau, pur și simplu, nu intuiesc stilul.

În interpretările sale, Ionel Perlea este marele maestru al firescului, trezind la viață ideile și sentimentele unui compozitor, printr-o artă subtilă, de a le lăsa să se desfășoare din inspirația” lor inițială. Ne-am apropiat acum de ceea ce îl caracteriza pe marele muzician : o modestie activă, un altruism nobil, o putere de a te invita să contempli împreună cu el marile capodopere ale muzicii universale, să înveți a le iubi.

Se vor mai scrie multe despre Ionel Perlea, din dorința de a desluși arta sa dirijorală. Dar poate cel mai important este să-l ascultăm mereu ; vom avea bucuria să-l simțim alături de noi și mîndri că e suflet din sufletul nostru.

Pe acest disc sînt reunite patru din înregis¬trările celebre, -realizate de Ionel Perlea cu orchestra din Bamberg, formație cu care -a colabo¬rat ani îndelungați. Patru piese care ilustrează strălucit izbînzile unor școli naționale din sud-estul Europei și care capătă, sub bagheta marelui șef de orchestră român, un farmec deosebit.

THEODOR GRIGORIU

Le nom du chef d’orchestre roumain Ionel Perlea (1900- 1970) se trouve aujourd’hui dans toutes le encyclopédies musicales. Il a été un des plus grands maîtres de la baguette de notre temps, connu et apprécié dans les plus importants centres musicaux du monde comme un artiste d’une exceptionnelle probité, lonel Perlea a démontré d’une manière brillante, de la ,,Scala” de Milan jusqu’au ,,Metropolitan” de New York, un art qui restituait, dans leurs traits les plus significatifs, les grands chefs-d’oeuvre de la musique symphonique et de l’opéra de tous les temps.
Le disque que voici, réalisé par Ionel Perlea à la tête de l’Orchestre symphonique de Bamberg – avec lequel il a collaboré de .longues années -, présente quatre oeuvres qui illustrent éloquem-ment les réussites de quelques écoles nationales du sud-est européen et qui reçoivent, sous la baguette du grand chef-d’orchestre, un charme envoûtant.