Descriere

Compozitorul francez Léo Delibes (1836 — 1891) aparţine unei generaţii de autori prolifici în muzica de operă şi balet, astăzi în bună parte uitaţi, dar care au contribuit la instaurarea unui climat cultural elevat, absolut indispensabil emulaţiei şi totodată selecţio­nării valorilor trainice. Incepînd din 1855, anul debutului, Delibes compune un şir de opere mult aplaudate pe scenele lirice ale vremii, socotite însă mai tîrziu impersonale şi prea puţin bogate în substanţă. De-abia după o activitate febrilă de peste un deceniu, el reuşeşte să-şi găsească un drum propriu, şi anume în muzica de balet.

Pînă la Delibes — poate cu excepţia cunoscutei Giselle (1841) de Adam, fostul său profesor de la Conservatorul din Paris —, muzica de balet era total subordonată gestului coregrafic şi de aceea lipsită de coerenţă sau valoare intrinsecă. Datorită lui Delibes, istoria baletului, veche de peste două secole, înregistrează o transformare esenţială: muzica se emancipează într-o construcţie de sine stătă­toare, adecvată şi nu înfeudată dansului. Prin aceasta, Delibes deschide calea^tuturor compozitorilor de după el. Bunăoară lui Ceaikovski, care a şi declarat odată — desigur pe nedrept şi într-un acces de modestie sau de veneraţie — că al său Lac al lebedelor n-ar fi, în comparaţie cu Sylvia lui Delibes, decît « o biată cîrpăceală »!

Importanţa lui Delibes nu este însă numai istorică. Trei dintre numeroasele sale lucrări scenice sînt şi astăzi constant programate pe toate scenele lirice ale lumii: baletele Coppélia (1870) şi Sylvia (1876) şi opera Lakme (1883). în special cele două balete sînt con­siderate capodopere ale genului, iar popularitatea lor internaţională nu le-a istovit prospeţimea. Aliajul dintre simplitate — niciodată degenerată în simplism sau vulgaritate — şi rafinament — deloc steril sau lipsit de vigoare — se regăseşte la toate componentele limbajului lor muzical, de la melodie şi armonie, la orchestraţie şi formă.

Baletul Coppélia a fost prezentat pentru prima oară la 2 mai 1870, la Opera din Paris. Libretul a fost scris de arhivarul operei, după o cunoscută nuvelă fantastică a lui E. T. A. Hoffmann despre păpuşa mecanică, folosită şi de Offenbach în opera sa postumă Poves­tirile lui Hoffmann (1881). Baletul are 3 tablouri şi se petrece într-un sat din Galiţia. Protagonişti sînt: Swanilda, frumoasa satului, Coppélia, o păpuşă mecanică inventată de Or. Coppelius şi Franz, logodnicul Swanildei. Franz, deşi pretendent al Swanildei, nu rămîne inert la farmecele frumoasei, pe care o admiră în taină, seara, cînd o zăreşte citind în cadrul ferestrei. Geloasă, Swanilda se furişează în casa bătrînului Coppelius, unde locuia Coppélia, şi descoperă că tînăra din fereastră nu e decît un automat.

La rîndul lui, Franz se introduce în camera Coppeliei, dar e surprins de Coppelius, care-l adoarme şi-i foloseşte sufletul pentru a-şi anima păpuşa. Coppélia se însufleţeşte astfel şi începe să danseze, in cele din urmă, Franz îşi revine şi fuge cu Swanilda.

Din toate cele 3 tablouri, discul de faţă prezintă o selecţie semni­ficativă, care cuprinde şi paginile cele mai reuşite ale baletului: mazurca, ceardaşul, valsul păpuşii etc.

Execuţia muzicii baletului Coppélia de Delibes a fost încredinţată tinerei şi entuziastei orchestre de cameră « Paul Constantinescu » din Ploieşti, condusă de Cristian Brâncuşi, deopotrivă compozitor şi dirijor, unul dintre cei mai bine pregătiţi şi de viitor şefi de •orchestră din cea mai tînăra generaţie de muzicieni români afirmaţi.

ŞTEFAN NICULESCU

*     *    *

Grâce a Leo Delibes (1836 —1891), l’histoire du ballet, ancienne de plus de deux siècles, enregistre une transformation essentielle: la musique s’émancipe dans une construction autonome, adéquate et non pas inféodée a la danse. De cette manière, Delibes ouvre la voie â tous les compositeurs qui lui succèderont.

L’importance de Delibes n’est, cependant, pas seulement histo-rique. Trois de ses nombreuses oeuvres scéniques sont aujourd’hui encore représentées constamment par tous Ies grands théâtres lyriques du monde: les ballets Coppélia (1870) et Sylvia (1876) et l’opéra Lakmé (1883). Les deux ballets surtout sont considérés comme des chefs-d’oeuvre du genre et leur popularité internationale n’a pas épuisé leur fraîcheur. L’alliage entre la simplicité — jamais dégénérée en simplisme ou vulgarité — et le raffinement — nullement stérile ou dépourvu de vigueur — se retrouve dans tous les éléments composants du langage musical: mélodie, harmonie, orchestration, forme.

Le ballet Coppélia a été représenté pour la première fois le 2 Mai 1870 â l’Opéra de Paris. Le livret, appartenant â l’archiviste de l’Opéra, est inspire d’une bien connue nouvelle fantastique de l’écrivain romantique allemand E. T. A. Hoffmann, au sujet d’une poupée mécanique, la même nouvelle utilisée aussi par Jacques Offenbach dans son opéra Les Contes d’Hoffmann (1881). La sélection enregistrée sur ce disque comprend les pages les plus inspirées du ballet: mazourka, tchardache, valse de la poupée etc.

L’interprétation de la musique du ballet Coppélia de Delibes a été confiée au jeune et enthousiaste orchestre de chambre « Paul Constantinescu » de Ploieşti, sous la direction de Cristian Brâncuşi, l’un des mieux préparés compositeurs et chefs d’orchestre de la jeune génération des musiciens roumains.