Descriere

Prin creația compozitorului Serghei Rachmaninov — zămislită, în cea mal mare parte, in anii apăsători de incertitudini, așteptări încordate și căutări înfrigurate de la întretăierea secolelor XIX și XX — romantismul muzical european a . cunoscut unul din ultimele lui momente de strălucire.
Asemeni altor reprezentanți de seamă ai acestui curent artistic, Rachmaninov, a fost un pianist virtuoz și a dedicai instrumentului cu claviatură majoritatea compozițiilor sale, investlndu-1 cu capacitatea de a-1 recepționa și tălmăci cele mai tainice și mai profunde gînduri și trăiri sufletești, Mi¬niaturile, piesele-fantezii, momentele muzicale, variațiunile, preludiile, studiile-tablouri pentru pian solo, ca și cele patru concerte pentru pian șl orchestra, cărora li se adăuga Bapsodla pe o tema de Fagonint, deși implică accente energice și înflăcărate, sînt impregnate de o anume expresie elegiaca, reflectare a însăși predispoziției temperamentale a compozi¬torului și â unei componente u structurii psihice a omului rus, înclinat adesea spre nostalgie și visare. Totodată, din aceste compoziții răzbate șl sentimentul interiorizat al naturii ruse, cu stepele șl cîmpiile ei nesfârșite, cu peisajele el pline de pitoresc și măreție.
Melodismul, trăsătura stilistica cea mal importantă a muzicii lui Rachmaninov, fără să izvorască întotdeauna din melosul folcloric, reda însușirile specifice cîntecului popular rus, prin teme de mare vibrație lirică și In același timp pasionante, tumultuoase, supuse în elaborarea eșafodajului sonor unor ample desfășurări șl prelucrări. „Niciodată n-am să trădez melodia, care este firul conducător al muzicii… Ea răsună per¬manent In ființa mea șl prin Intermediul el percep întreaga lume înconjurătoare”, afirma compozitorul.’
Concertul pentru plan șl orchestra nr. 2, in do minor- datează din anul 1901, șl marchează unul din momentele culminante ale creației lui Rachmaninov. În același timp el se înscrie printre” cele mai îndrăgite lucrări din întreaga literatura muzicală a genului, atît de planiștii-interpreți, cit și de publicul larg de pretutindeni. In paginile acestui concert, alcătuit conform tradiției clasice din trei părți, sînt concentrate cele mal alese particularități ale stilului planistic-concertant al compozitorului. Partida solistică șl cea a acompaniamentului orchestral formează un tot Unitar, perfect echilibrat, iar virtuozitatea instrumentală e consecvent pusă în slujba relevării intensității emoționale a muzicii.

 
Partea întîi, Moderato, construită In formă de sonată, debu¬tează cu un șir de acorduri susținute de solist într-un crescendo gradat de la pianissimo, la fortissimo, sugerînd dangăte de clopot mereu mai copleșitoare ca intensitate. Instrumentelor de coarde le revine apoi rolul de a expune, con posslone, tema principală, pe fondul arpegiilor pianului. Este o melodie de largă respirație, tipic .rachmanlnoviană. despre care unii comentatori au spus că lasă să se întrevadă grandoarea Rusiei. Tema a doua, încredințată pianului, creează o atmosferă meditativ-patetică. După o impetuoasă dezvoltare a materialului tematic, secțiunea reexpoziției readuce la or¬chestra ideea melodică principală, în sonorități solemne, maestoso, alia marcla, deasupra cărora planul se impune prin acorduri Incisive, în octave. In cele din urmă, solistul reedi¬tează tema principală șl mișcarea se încheie printr-o scurtă coda concluzivă.
In partea a doua. Adagio sostenuto, o introducere orchestrală continuată de arpegiile pianului pregătește apariția melodiei principale, ce se derulează d ol c e e sempre espressivo, mal întîi la flaut, apoi la pian. Treptat, discursul muzical ae animă, tempo-ul se accelerează, antrenînd solistul într-o cadență avîntată, după care se reinstalează ambianța de calmă reverie de la începutul mișcării.

 
Partea a treia, Allegro scherzando, este însuflețită în primele măsuri de pulsația ritmurilor pregnante ale unui dans popular rus, constituind tema principală. Prezentarea ei de instrumentul solit (după sclipitoare pasaje de cadență) se continuă prin intonarea succesiva, la obol și pian, a ideii me¬lodice secundare, de o rară frumusețe și expresivitate. Dacă de-a lungul prelucrării tematice răzbat mai ales intonațiile temei principale, conducînd spre sfirșitul secțiunii la un rapid schimb de replici intre plan si orchestră, reexpoziția și episodul final al concertului promovează resursele expresive ale melodiei secundare. In ultimele pagini ale partiturii, această melodie, precedată de o nouă cadență a solistului, se înalță triumfătoare din sonoritățile masive ale întregii orches¬tre, îmbogățite și de acordurile apoteotice ale planului solist.

 
THE SYMPHONY ORCHESTRA OF THE CLUJ-NAPOCA PHILHARMONIC, founded in 1955, is one of the most prestigious professional musical ensembles in România. Its artistic feats during concert seasons and at the Cluj Musical Autumn annual festival, its recordings for the Electrecord label as well as for the Romanian Radio t el e vis ion, the prizes won at all the editions of the Song to România National Festival, the successful concert tours made in România and other countries, the homogeneity, Idiomatic accuracy and expres-slveness it displays in rendering the message of the Romanian and world composers’ works, from the preclassic to the contemporary ones, have continually Consolidated its fame.

 
CRISTIAN MANDEAL (b. 194G) is one of the most gifted and popular Romanian conductors. After graduating from the Bucharest Conservatory 11915) he successfully auditioned for the post of resident conductor with the Tîrgu Mureș, Philharmonic, and since 1980 he has been holding the same position with the Cluj-Napoca Philharmonic. In August 1980 he was invited as assistant conductor to the summer courses organized as part of the Bayreuth International Youth Festival, while from September l to December 31, 19BD he had the rare chance to attend Herbert von Karajan’s rehearsals, concerts and recording sessions with his orchestra at the West Berlin Philharmonic. The depth, total dedication, exigence and suggestiveness of his accounts, which try to penetrate to the very essence of the music are the traits which strongly outline conductor Cristian Mandeals’s profile and which have been enthusiastically applauded by specialists and music lovers in this country and abroad (Poland, Czechoslovakia Bulgaria. Hungary, Yugoslavia, the U.R.S.S., the G.D.R. West Germany, Austria, Turkey, Spain, Italy).

 
A leading name in contemporary Romanian music, pianist VALENTIN GHEORGHIU (b, 193H) studied in Bucharest with Constanța Erbiceanu and Mihail Jora, and in Paris with Lazare Levy. His pianistic debut at the age of 15 marked the beginning of a prodigious concert career in this country and abroad, which resulted in a succession of prizes at national and International competitions. Valentin Gheorghiu nas also made his mark as a fine chamber music interpreter, a gifted organist and an outstanding composer, whose oeuvre has been awarded the George Enescu and Romanian Academv Prizes. His vast piano repertoire and the great artistry of his performances are illustrated by a valuable discography which includes works for solo piano, chamber, and concertante music of various styles and periods.

 
RODICA OANA POP
Engllsh verslon by Magda Morait

 
• I can hardly imagine this plece better played. (Rondo capriciosso — M. Bartholdy).
Roger Fiske The Gramophone
• „Gheorghiu alms higher in this second disc — at the ceilling of the pianist’s heaven in fact”.
• „His performance of Liszt’s Sonata is pretty imposing. It is big scale and in execution, with many exclting mo-ments, and a sense of thinking through from beginnlng to end. I’m in no doubt that his version is the most desirable of those available (Sonata in b minor — Liszt)”.
William Man The Gramophon July, 1Q59
• „Gheorghiu’s Apdantt Splanato and Grande Polonaise beats Chopin for accuracy Arthur Rubinstnin’s R.C.A. version Issued this month”
„His Master’s Voice” London 1950 Records Nev/s 19GO
• „Superb Schumann Reading by Gheorghiu”.
„This was the first time in over thirty years of going to con¬certs that I heard the second movement (of the Schumann Fantaisy glven such a satisfying performance… Gheorghiu’s solution to the problem is so simple I wonder why such master as Rubinstein, Backhaus, Fischer, Brailowsky and Arrau never stumbled it. Instead of rushing the passage, Gheorghiu simply relaxed and rolled naturally with it. The effect was hair raising”,..
Jacob Siskind
„The Gazetta” Nov. 19G7
Place des Arts — Montreal
• At several movements in the concert I was remindPd of the great English pianist Solomon, Gheorghiu is obviously a pianist of the first rank”.
„The Montreal Star” Eric Mc Lean 3 Nov. 1967
Pentru gravarea acestui disc, a fost utilizată o tehnică cunoscută sub denumirea de „gravare cu jumătate de viteză”. Acest procedeu asigura o gravare mai precisă a frecvențelor înalte, iar reproducerea stereofonică este marcată printr-o mai largă gamă dinamică. Prin acest procedeu, calitatea auditivă a discului este mult îmbunătățită, interpretarea artistică fiind spectaculos pusă în valoare.
In cutting the production master of the present disc, a technique known as „half speed mastering” was employed. This process assures a more precise master recording especially in the high frequencies and stereophonic reproduction is marked by a wider dynamic range. In this way, the audio quality of the record is greatly improved.