Mozart. Couperin – Divertisment în RE major. Apothéose de Lully

Disc Vinil » Mozart. Couperin – Divertisment în RE major. Apothéose de Lully

Mozart. Couperin – Divertisment în RE major. Apothéose de Lully

Componenţă:
La partea a XIII-a, „La paix du Parnasse, Sonade en Trio": Dorel Pascu — vioara I; Dan Enășescu - vioara a II-a; Vasile Țugui - violoncel
Categorie (gen):
muzica clasica, simfonica
Orchestra(e):
Orchestra „CAMERATA"
Dirijor:
Paul Staicu
Casa de discuri:
Electrecord
An:
1989
Cod casa de discuri:
ST-ECE 03586
Ţara:
Romania
Producător(i):
înregistrări Radio
Redactor(i) muzical(i):
Silviana Sarcă
Asistenţa tehnică:
Fotografia : George Chelmec
Grafica:
George Em. Morea
Tiparul:
Electrecord

100 lei

1 în stoc

Descriere

Francios Couperin, supranumit „cel Mare”, ilustru descendent al unei familii de muzicieni al cărei talent și măiestrie înlesnesc asocierea cu acelea ale familiei Bach din Germania, și-a dobîn-dit locul în istoria muzicii îndeosebi prin cele 240 de piese pentru clavecin prin care a devenit, în arta sonoră franceză, un reprezentant tot atît de prețuit în domeniul instrumental ca Jean-Baptiste Lully — florentinul atașat prin întreaga sa existență fastu¬lui de la Versailles — în teatrul liric. Poezia, colo¬ritul, grația muzicii lui Couperin, finisajul ei de bijuterie, descind însă dintr-o altă dispoziție intelectuală decît cea impusă la curtea „Regelui Soare” prin tragedia clasică a lui Racine, prin somptuosul teatru al lui Lully sau prin tablourile pictorului Le-brun. Caracterul său miniatural, seducătoarea sa fascinație își află mai degrabă corespondențe spiri¬tuale în pictura mai veselă, mai intimă a unor Boucher, Fragonard sau Watteau. Atras de stilul „galant”, de acel faimos stil „rococo” cultivat de aristocratica Franță a veacului al XVIII-lea, muzi¬cianul îl adaptează personalității sale artistice în-tr-o formulă inedită. In esență, opera sa e o sinteză ce îmbină în chip omogen, plin de prospețime, de spontaneitate, elemente ale muzicii italiene — bunăoară atrăgătoarea insinuare a frazei melodice în stil contrapunctic sau arta imitației —, cu eleganța și măsura, cu rafinamentul și fantezia tipic franceze.
Aceste trăsături se profilează distinct nu numai în creația dedicată de Couperin clavecinului, ci transpare și în lucrările sale de mai ample pro¬porții, scrise pentru diverse ansambluri instru¬mentale. Intre ele atrage atenția și cea gravată pe discul de față, cea intitulată, omagial, „Apoteoza lui Lully”. Compusă în anul 1725 pentru două viori și un violoncel, partitura e, de fapt, o succesiune de mișcări de diverse genuri. Potrivit concepției autorului, ea poate fi interpretată și de alte ansambluri instrumentale decît cel inițial, de ansambluri mai numeroase și diversificate timbral. Privit în planul strict al arhitecturii sonore, acest „concert instrumental” — cum îl mai numește compozitorul — se divide în trei secțiuni. Un prim grup de nouă miniaturi contrastante ca tempo și caracter, constituie suita propriu-zisă. Partea centrală o alcătuiesc uvertura — creată după modelul lent-repede-lent al uverturii franceze inițiată de Lully — și cele două arii scrise pentru două voci instrumentale, pentru două viori. În trio-sonata finală Couperin renunță la multitudinea de mișcări ce caracterizase precedentele sale opusuri de gen și revine la tradiționalele patru părți acreditate de Corelli, Vivaldi, Händel și Bach.
Divertismentul in re major, K V 136, compus la Salzburg în anul 1772, în răgazul petrecut de autor între două călătorii în însorita Italie, nu aparține, în sensul cel mai strict, genului muzical cu caracter ocazional destinat serbărilor, festivi¬tăților, petrecerilor în aer liber, gen bogat repre¬zentat în creația lui Wolfgang Amadeus Mozart prin piese numite „Divertisment”, „Casațiune”, „Se¬renadă”. Pe partitura sa care, în fond, este un cvartet de coarde, creatorul a notat, ce-i drept, un asemenea titlu şi a imprimat transparentei sale substanțe muzicale un caracter pe potrivă. In pla¬nul formei, al concepției de ansamblu se resimte însă o vizibilă distanțare față de tipul divertismentului propriu-zis. Mozart structurează lucrarea în numai trei părți. Un Allegro ce se aventurează în a clădi cu o singură temă o întreagă mișcare plină de vervă, al cărei traseu anticipă forma de sonată — cu dezvoltare și repriză, chiar și cu o aluzie la ceea ce ar putea constitui mai tîrziu „coda”. Un Andante în formă de lied, ce dezvăluie profunde rezonanțe expresive și în care vocile ansamblului se ramifică în trasee polifonice, dialoghează într-o atmosferă caldă, generoasă. Un Presto ce își revarsă dezinvolt candoarea inspirației, pe un ton degajat, glumeț, sprințar. Așezat la masa de studiu, adolescentul Mozart pare a pregăti o sonată, un cvartet sau — de ce nu ? — o simfo¬nie. Deocamdată a terminat schițele !
Conductor Paul Staicu was born in 1937 in Bucharest. He graduated the Academies of Music of Vienna and Prague. As a young hornist he won prizes at the competitions in Prague, Moscow, Geneva and Birmingham. He made his conducting debut in 1963, and has given since many concerts at nome and abroad. With the Camerata orchestra (1968—1978) he claimed the Medal of Herbert von Karajan Foundation at the international competition in West Berlin in 1974 and the Richard Wagner Medal in Bayreuth in 1975. Since 1969 he has been teaching at the horn, chamber music and orchestra departments of the Bucharest Conservatory, and since 1979 he has also been serving as conductor of the Constanța Symphony Orchestra. He was a member of the juries of international competitions (Prague, Munich) and offered musical interpretation classes in West Germany (Bayreuth) and France. He has made fine recordings for Romanian, Austrian and RIAS-Berlin radios. Contemporary Romanian music holds a foremost place in his repertoire, wich covers virtually all styles.
As conductor he did many tours in Europe, USA and Canada (with „Columbia Artists Management Inc.” — CAMI).
His name is mentioned in „Who’s who in Music”, „Who’s who in the World”, „Who’s who in America”, a.s.o.
LAURA MANOLACHE
English version by MAGDA MORAIT

playlist

Couperin – APOTHÉOSE DE LULLY

I. Lully aux Champs-Elysées, concertant avec les ombres lyriques. (Gravement)
II. Air, pour les memes. (Gracieusement)
III. Vol de Mercure aux Champs-Elysees, pour avertir qu’Apollon y va descendre. (Très vite)
IV. Descente d’Apollon qui vient offrir son violon â Lully, et sa place au Parnasse.
(Noblement)
V. Rumeur souterraine causée par les auteurs contemporains de Lully. (Vite)
VI. Plaintes des mêmes: pour des f lutes ou des violons très adoucis. (Dolemment et très lié)
VII. Enlevement de Lully au Parnasse. (Tres legerement)
VIII. Accueil entre-doux et hagard fait â Lully par Corelli et par les muses italiennes. (Largo non troppo)
IX. Remerciement de Lully à Apollon. (Gracieusement)
X. Apollon persuade Lully et Corelli que la réunion des gouts Français et Italiens doit faire la perfection de la musique. Essai en forme d’Ouverture. (Elegamment et sans lenteur ; Doux et moderement. Allegro moderato)
XI. Lully jouant le sujet et Corelli l’accompagnement. Air léger pour deux violons. (Allegretto)
XII. Corelli jouant le sujet à son tour, que Lully accompagne. Second Air. (Même mouvement)
XIII. La paix du Parnasse faite aux conditions, sur la remontrance des muses., françaises, que lorsqu’on y parlerait leur langue on dirait dorénavant sonade, cantade, ainsi qu’on prononce ballade, sérénade etc. Sonade en trio (gravement)

Mozart – DIVERTISMENT ÎN RE MAJOR, KV 136
I. Allegro
II. Andante
III. Presto

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Mozart. Couperin – Divertisment în RE major. Apothéose de Lully”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *