Descriere

Muzica lui Chopin este întruchiparea ideală a unei latențe poetice. O misterioasă aură, o atracție magnetică a sunetelor face ca paginile sale, în viziunea unui inspirat pianist – sînt piese care cer într-adevăr o înzestrare sensibilă și rară a interpretului — să atingă starea cea mai înaltă a grației. Poezia, am putea spune, e la Chopin însăși sensul existenței sonore. In totul, autorul e un damnat al pianului, rămînîndu-i cu constanță un mediu de expresie, un damnat, în același timp al melodiei. Armonia la Chopin e doar o pînză, un voal al adîncimilor, ce crează perspectiva, o matrice din care se ivește cîntecul. Nici un melodist în epocă n-a avut atîta fecunditate și bogăție de sensuri, păstrînd aceeași matcă pe ape a stilului. Din acest punct de vedere, Chopin ne apare ca un dat, un destin, un har ca o apariție, fără preparații, fără tinerețe ori maturitate, fără evoluții — cel puțin la prima vedere — existînd dintru început pur și simplu doar pentru a cînta.
O natură atît de înaltă și de sensibilă, nu putea sa fie decît pe potrivă de orgolioasă. Credincios doar sieși, pentru a nu știrbi nimic din traiectoriile astrelor ce-l patronau și care îi desenau zodia intengibilă a miracolului-,- orgoliul său nu-l lăsa să observe nici chiar în prietenii cei mai apropiați și binefăcători, precum Schumann, Mendelssohn și chiar Liszt, artiști pe potrivă. De ce spunem aceasta ? Pentru a arăta natura ireductibilă, conjugată și conjugabilă doar cu sine, a genialului poet al claviaturii, întreaga lume a spiritului, întreaga reali¬tate sonoră e convertită la Chopin spre o imagine extrem de personală, de subiectivă, dar extrem de acută și încăpătoare, încît totul ori aproape totul incăpea aici, născînd o lume. Firească, naturală, muzica lui Chopin este totuși o deformare a realității, o transgresare a ei într-o sensibilitate ,.mai emoționantă”, mai volatilă, mai puțin fiabilă, ca oricare alta. Desigur, Chopin e un liric atingînd gingășii și feminități pentru alții intangibile, dar neschimbîndu-și absolut deloc culorile de lucru, rămînînd împătimit în melancoliile sale translucide, arzînd în taină, reușește deseori să zîmbească, să se bucure de voioșii populare, antrenante. Legat de aceeași unicitate a datelor sale stilistice, în toate cazurile, unicul său instru¬ment, pianul, doar cu cîteva excepții abandonat, i-a fost în toate cazurile îndestulător.

Dovedindu-se o dată mai mult că într-o coardă se găsește refluxul întregului univers. Dovedindu-se — mai explicit ca la alții — că geniul nu însumează calități eterogene, izolate, reprezentînd o medie universală, ci izolează, mai cu seamă, o fărîmâ de adevăr, de viață, făcînd-o universală…

Mitul Chopin, e însăși mitul pianului. Deși acest instrument a fost încercuit din toate părțile, de către cei mai mari titani, Chopin rămîne inconfundabil, acel Rafael care a găsit culorilor sensul unor delicateți pînâ azi neegalate. Dar mitul lui Chopin, presupune de cealaltă parte, interpreți special dăruiți, o adevărată castă de artiști, pe cît de nobili, pe atît de rari.

IANCU DUMITRESCU

Young pianist Dan Atanasiu – considered, today, one pf the most remarkable talents of his gene¬ration — was born in 1955, in Timisoara, where he started his first stage of musical initiation. In 1979, he gra¬duated the piano class of the Bucharest Conservatoire under the guidance of two outstanding professors: Ana Pitis and loana Minei. Quite early, his artistic record has been enriched with a number of international prizes awarded to him in prestigious interpretation contests : the Silver Medal at the ..Casals” Contest in Naples (1976) ; the Vth Prize at the ,,Marguerite Long” Contest in Paris (1977) ; the Gold Medal and the 1st Prize in Bordeaux, France (1978) ; the III rd Prize at the „Palma O’Shea” contest in Santander, Spain (1980) ; the .Janina Nowrocka” Special Prize in the Chopin Contest in Warsaw (1981) ; the IIIrd Prize in Epinal, France and the II-nd Prize in Jaen. Spain (1981) ; the IVth Prize in the „Jose Iturbi” Contest Valencia, Spain (1982). Simultaneously, concert tours of France, Spain, Sweden, West Berlin, Austria, the German Democratic Republic, Hungary, Czechoslovakia, Poland, Yugoslavia, ‘the USSR, brought to him international consecration.

To characterize his piano art, we must first mention his dedication to this instrument. An impeccable, subtle technique which does not lead to accuracy in itself, but to the possibility of emphasizing the beauty of music. A warm sound, always perfectly uttered, in difficult arti¬culations or in volutes of ,,legato” conveying the throbs of a soul craving for poetry and transparency. A fine musical ear and a complex training make the most sophisticated musical texture find under the fingers of the young pianist, limoidity and, at the same time, candour, the logic of the discourse fluency. The aesthetic taste is also refined. The two concertos for piano and a scherzo, offered as a supplement, can create a faithful image of this pianist who belongs to a large category of elite interpreters of Chopin’s music. Dan Atanasiu makes the piano sing, sometimes, like a human voice, which, we must admit, means very much. But his piano style is, at the same time, very modern, it includes a certain dose of chilliness, keeping pace with the evolutions of his contemporaries who have asserted a certain spectrum of the sound, a refinement of metallic attacks, a power of discernment of the pedals, which enrich his art. We may, thus say that Dan Atanasiu is, already, a truly refined pianist.

(English version by Doina Caramzulescu)