Descriere

Discul de față oferă publicului meloman posibilitatea cunoașterii directe a unei părți semnificative a creației camerale aparținînd lui Max Reger, o creație oarecum — dar în parte explicabil — neglijată în viața de concert a ultimelor decenii. Este, deci, vorba de o binevenită restituire, cu atit mai semnificativa cu cît ea se împlinește grație strădaniilor unui remarcabil cuplu de muzicieni interpreți — pianistul Andrei Deleanu și clarinetistul Cristian Vlad — ce își marchează, astfel, debutul lor discografic, debut ce urmează, astfel, în mod firesc, unei susținute activități în plan solistic și cameral, în țară cît și peste hotare.
Cunoscut în rîndurile publicului avizat în special prin lucrările sale destinate orgii — pe de o parte, și, pe de alta prin celebrele — în repertoriul simfonic — Variațiuni și fugă pe o temă de Mozart, lucrări prezente în catalogul casei noastre de discuri, Max Reger își înscrie opțiunea estetică pe linia marii tradiții a muzicii germane baroce și clasice, tradiție magistral sintetizată în creația lui Johannes Brahms.. La sfîrșitul secolului al XlX-lea și pînă în preajma primului război mondial, pe parcursul unei existențe mult prea scurte și prea modeste pentru o operă atît de impresionantă prin numărul mare al lucrărilor, prin varietatea acestora, prin valoarea lor ideatică, o existență ce decurge în umbra unor personalități de proeminență mondială, cum sînt compozitorii și dirijorii Richard Strauss și Gustav Mahler, Max Reger conturează, în schimb — în plină epccă post¬romantică, cu consecvență, cu nestrămutată credință — imaginea cu nimic mai puțin interesantă a artistului aplecat cu smerenie asupra operei sale.
Într-o epocă în care se amesteca ecourile marilor demersuri romantice inițiate de Berlinz, de Liszt, apoi continuate de Wagner, demersuri ce fac apel susți¬nut la o imagisHi-A muzical poetică de inspirație plastică sau epic literaturizantă, Max Reger — aidoma marelui său precursor Johannes Brahms — perseverează în șlefuirea cvasi artizanală a formelor consacrate ale barocului muzical, ale clasicismului muzical vienez. într-o epocă în care orchestra strălucește, literalmente, prin bogăția seducătoare a culorilor timbrale, Max Reger compune, pe de o parte, pentru instrumentele cu claviatură, pentru orgă, pentru pian, chiar pentru harmonium, — așa cum o făcuse, cu două secole în urmă, Johann Sebastian Bach —, iar pe de alta, pentru orchestra de sonoritate compactă, așa cum se întîlnește aceasta Ia Beethoven sau, mai tîrziu, la Brahms. Contactul real cu marii maeștri ai trecutului, un trecut atît de bogat, și în primul rînd cu creația lui Bach, „începutul și sfîrșitul întregii muzici” cum spunea Reger însuși, i-au dat compozitorului forța, tăria de a persevera In munca sa de un anonimat apruape total, un anonimat ce îl amintește peste veacuri, pe acela al cantorului de Ia Leipzig. Și totuși, ia fel ca la Brahms, și la Reger, rigoarea construcției formale este împlinită de o viață interioară de o autentică consistență și sensibilitate romantică.
După creația organistică, după cea dedicată pia¬nului și alături de creația simfonică, relativ restrînsâ, creația camerală cu clarinet ocupă un loc aparte în ansamblul creației compozitorului. Cele trei Sonate pentru clarinet și pian urmate de Cvintetul pentru clarinet și corzi în la major, se înscriu în cadrul unei bogate literaturi camerale clasico-romantice dedicate acestui instrument, literatură ce începe cu celebrele opusuri semnate de Mozart, cel ce acreditează acest instrument atît în muzica simfonică, cît și în cea de cameră, literatură ce continuă, apoi, cu lucrări apar-ținînd lui Beethoven — Trioul cu violoncel și pian, Schubert — un lied pentru soprană, clarinet și pian, precum și lucrări aparținînd lui Schumann și Brahms.
Prima lucrare gravată pe acest disc este marea So¬nată pentru clarinet și pian în si bemol major op. 107, cea de a treia în ordinea lucrărilor de acest gen aparținînd compozitorului, lucrare ce se înscrie în ultima sa perioadă de creație, o perioadă a marilor clarifi¬cări, a unor echilibrări firești, atît în planul expre¬siei, cil și în acela al structurilor operei muzicale. Situată la celălalt capăt al drumului componistic, Sonata in Ia bemol major op. 49 nr. l este prima lu¬crare de acest gen a compozitorului, o lucrare de pro¬porții mai restrînse, orientată stilistic în cea mai bună tradiție a modelelor brahmsiene și amintind de universul cameral beethovenian din perioada de ma¬turitate. Ca și iluștrii săi predecesori, Reger știe să pună in valoare calitățile timbrale specifice ale clari¬netului, expresia tainică, abia șoptită, apropiată de aceea a glasului omenesc, consistența maleabilă a to¬nului, strălucirea acestuia, cînd luminoasă, solară, cînd sarcastică.
Cuplul cameral format din pianistul Andrei Deleanu și clarinetistul Cristian Vlad s-a constituit în primăvara anului 1986 de cînd datează prima lor apa¬riție comună pe scena Ateneului Român ; de atunci se poate vorbi de o colaborare constantă de autentic sens cameral, o colaborare în care cei doi interpreți investesc prețioase date complementare echilibrate în cadrul unei evoluții unitare ce se distinge, în egală măsură, prin rigoarea, prin claritatea construcției muzicale și prin farmecul poetic al demersului artis¬tic. Sînt aspecte pe care atît publicul larg cît și presa de specialitate le-au remarcat cu ocazia unor impor¬tante concerte camerale susținute la filarmonica clu¬jeană, la cele din Craiova și Constanța sau în sălile bucureștene de concert, în mod cert, interesul acestor evoluții este, în egală măsură, definit și de calitatea specială a alcătuirii programelor, unele de o diver sitate stilistică ingenios echilibrată, altele cu caracter monotematic, axate pe marile momente stilistice, ale literaturii muzicale camerale cu clarinet.
Pianist Andrei Deleanu was born in Timișoara in 1956 ; he attended the music high school and, for two years, also the Conservatory in Cluj-Napoca ; he completed his conservatory education in Bucharest, in pianist Gabriel Amiraș’s class, from which he gra-duated in 1980. In the autumn of the same year An¬drei Deleanu made his debut at the first edîtion of the Gala of Young Concert Soloists, accompanîed by the Satu Mare Symphony Orchestra, and in the fol-lowing year the College of Music Critics within the Association of Theatrical Artists and Musicians awarded him the Young Ferformer’s Prize for the quality of his soloistic activity. There followed a long series of concerts both in this country, with all Ro-manian symphony ensembles, and abroad, and of re-citals in Italy, Hungary, the German Democratic Re¬public, West Germany, the USSR, People’s China, the DPR of Korea ; in 1984 he won the third prize of the young pianists’ competition in Rome, the top two prizes being withheld.
Clarinettist Cristian Vlad was born in Bucharest in 1961. He studied at the „George Enescu” Art High School and at the Conservatory in Bucharest. He was invited to appear at several editions of the Gala of Young Concert soloists and performed with most sym¬phony orchestras in this country, Bucharest ones in-cluded. He won prizes at the clarinet competition of Markneukirchen, GDR in 1981 and at the Brahms competition in Hamburg in 1983 ; also in 1981 he won the second prize of the Ancona, Italy competition, the first prize being withheld. The year 1986 was parti-cularly fruitful and important for the young instru-mentalist’s professional coming-of-age : in summer, at the Romanian Athenaeum, he initiated and offered a memorable chamber recital entirely devoted to Max Reger — the first integrated recital of this kînd staged in the country’s concert life — then in autumn he was given the „George Dima” prize at the compe¬tition held in Cluj-Napoca. Cristian Vlad’s intense, meritorious activity earned him the 1986 Yowng Per-former’s Prize awarded by the College of Music Critics
DUMITRU AVAKIAN English version by Magda Morait