Descriere

A fost un moment în care, despre tango, «oamenii de bine » se obişnuiseră să vorbească plini de duioşia cu care e evocată de obicei o bunicuţă, tandră dar demodată, bună dar în fond cam agasantă cu ticurile ei, cu preferinţele ei de mult depăşite, cu obiceiurile sale care nu pot să nu stîrnească — sub camuflajul respectului datorat vîrstei — un zîmbet de superioară ironie, A fost un moment pe care « bătrînul tango » !-a suportat nu numai cu demnitate, dar şi cu superioară înţelegere a faptului ca el era departe de «condiţia pensionarului »; că despre el avea’ « să se mai vorbească» şi — mai ales— că, în seria bucuriilor stator­nice ale omului, locul lui era imposibil să fie luat.

Născut sub un soare meridional, din fericita îmbinare dintre dragostea pentru eleganţa ritmului şi setea de melo­die a sufletelor sudului, tangoul a cucerit drept de cetate în lumea întreagă, în cazul iui, moda — sau, mai corect, modele — s-au dovedit neputincioase. Ori de cîte ori unul dintre tangouri a fost socotit drept « cîntecul de lebădă» al tangou-iui ca gen, aprecierea â fost infirmată.

Şi în ţara noastră tangoul s-a impus fără să se lase vre­odată doborît de intemperii. Cînd a poposit pe aceste melea­guri a întîlnit o rudă bună, o rudă şi un prieten în acelaşi timp: romanţa. Floare autohtonă, aceasta răspundea atît nevoii de frumos, cît şi nevoii de dragoste a tuturor oame­nilor, dovedindu-se prieten fidel şi în ceasurile de bucurie, şi în ceie de nostalgice aşteptări, şi în clipele de tristeţe sau de dezamăgire. Tangoul s-a înfiripat astfel, la noi, pe nesim­ţite, acceptat ca un intim, tocmai datorită înrudirii lui cu vechea şi mereu agreata romanţă. De altfel un român — Gheorghe Bulencea din Brăila — avea să cucerească, sub pseudonimul franţuzesc de Georges Boulanger, mai întîi Parisul şi apoi lumea întreagă cu romanţa sa «Avânt de mourir », pe care nici o formaţie muzicală n-â avut vre­odată dificultăţi s-c transpună în tempo şi manieră de tango (prin 1955, tot îa Paris, formaţia lui Joseph Colombo indu­sese acelaşi «Avânt de mourir », în repertoriul ei de tan-gouri . . . argentiniene).

Izvorît sub auspicii atît de favorabile, tangoul românesc a beneficiat şi de o altă circumstanţă fericită: existenţa unui mănunchi de interpreţi şi de compozitori de mare talent şi virtuozitate. Nume ca Cristian Vasile, Titi Botez — dintre interpreţi —. Ionel Fernic, Petre Andreescu, Ion Vasilescu — dintre compozitori — au făcut ca tangoul românesc să stea cu fruntea sus alături de tangourile plăsmuite aiurea şi supuse examenului sever al unui public exigent, în acest sens, ini­ţiativa Casei de discuri Electrecord de a ne oferi un florilegiu al tangoului românesc, este concludentă. Valoroase melodii create de Fernic, Andreescu şi Ion Vasilescu, alături de inspi­rate tangouri ale unor «tineri» la data compunerii — ca Gherase Dendrino, N. Kirculescu, H. Mălineanu — ilustrează bogăţia unei creaţii a genului din care n-a lipsit niciodată, fiorul melodic, linia generoasă, lirismul de bună calitate şi de bun gust.

Dar, această pagină de antologie este bine venită nu numai pentru a demonstra generaţiilor mai noi nobila ascendenţă a tangoului născut pe aceste meleaguri, ci şi tinereţea şi actu­alitatea lui. în această privinţă, prezenţa unor lucrări mai noi, ajungînd pînă la destul de recenta creaţie a talentatului Florin Bogardo «Să nu uităm trandafirii», demonstrează că petalele acestui trandafir care se numeşte «tango » nu pot fi ofilite de curgerea timpului, după cum succesul constant al lucrărilor incluse pe acest disc şi atît de iscusit puse în valoare de către orchestra « Electrecord » sub bagheta lui Alexandru l m re, vădeşte faptul că acelaşi trandafir nu e o palidă floare de seră, ci dimpotrivă, o plantă cultivată de toţi iubitorii autentici de muzică de la noi, indiferent de vîrstă.

L. SĂRĂŢEANU

Né sous un soleil méridional, le tango a conquis droit de cité dans tous les pays du monde. Dans son cas, la mode — ou plutôt les modes — se sont avérées impuis­santes. Chaque fois qu’un tango a été considéré comme le «chant du cygne» du genre, l’appréciation a été infirmée. En Roumanie, le tango S’est introduit en bénéficiant d’une circonstance favorable: l’existence d’un groupe d’inter­prètes et de compositeurs doués de talent et de virtuosité. Des chanteurs comme Cristian Vasile ou T/t/’ Botez, des com­positeurs comme lonel Fernic, Petre Andreesco ou Ion Vasilesco ont réussi à imposer ie tango roumain à côté des tangos nés ailleurs et soumis à l’attention d’un public exigent. Le flo­rilège de tangos roumains réunis sur ce disque en est une preuve évidente.

Born   under the sun   of   southern    countries,   the   Tango has  imposed  itself all   around   the   world.   In his case, the fashion.— or better the fashions — have proved to have no power. Each time a tango has been considered as a „Swan Song”  of the genre, the .appreciation  has been  infirmed.

In Romania, the tango has been introduced taking advan­tage from a favourable circumstance: the existence of a group of singers and composers disposing of talent and vir­tuosity. Singers like Cristian Vasile or T/t/ Botez, composers like /one/ Fern/c, Petre Andreescu or Ion Vasilescu have imposed the Romanian tango next to tangos born elsewhere and sub­mitted to the attention of a large public. The selection „of Romanian tangos issued by this record is an eloquent proof thereof.