Descriere

În august 1969, la festivalul „Vara muzicală din Taormina”, am avut prima oară prilejul să-l ascult pe Fausto Zadia interpretînd Concerte pentru pian de Mozart şi mi-am dat seama care era sensul faimei pe care şi-o ciştigase in această direcţie, chiar şi in faţa atit de exi­gentului public şi a criticii de specialitate din Viena, oraş unde tradiţia mozartiană — după cum se ştie — face âbiectul unui adevărat cult. intr-o epocă în care, în­deosebi prin înregistrările foarte numeroase pe disc, în. versiuni interpretative vizind toate atingerea perfecţiunii, există riscul să se stabilească o anumită monotonie egali­zatoare, o anumită „mecanizare” pînă şi în lumea atit de caracteristică şi fragilă a sonorităţilor mozartiene, pia­nistul italian tinde să menţină o anumită prospeţime a sentimentului, care emoţionează şi convinge. Dacă Fried-rich Gulda, de pildă, se simte îndreptăţit să-şi exercite arta improvizatorică înlăuntrul lucrărilor maestrului din Salzburg — întemeiat pe ceea ce se ştie despre geniul de improvizator al compozitorului însuşi —, Fausto Zadra are o atitudine diferită, dar vizînd în fond acelaşi ideal, de a nu considera splendidele partituri drept „literă moartă”, ci de a le restitui fiorul originar, acel „puls” neliniştit şi fre­mătător de care vorbea odinioară şi Edwin Fischer. Este un lucru pe care l-a sesizat, de pildă, critica vieneză : „Fausto Zadra ne arată, la pian, cum trebuie cintat Mozart. Aveai senzaţia că Zadra însuşi compunea Concerto-ul respecţi»” (dintr-o cronică apărută în ziarul „Express”), intr-adevăr, în interpretările acestui pianist nu este vorba de găsirea unei severităţi imperturbabile, ci a unei vibraţii specifice, din acelea ce sînt sortite să dea personalitate unei pre­zentări în sala de concert şi cu atît mai mult unui disc, unde mesajul muzicianului trebuie să se transmită în lipsa prezenţei sale fizice.

Formaţia pianistică a lui Fausto Zadra este de un interes deosebit, diferind de cea a majorităţii maeştrilor pianului care s-au înfăţişat publicului românesc. Italian prin naş-naştere, şi-a făcut totuşi primele studii muzicale în Argentina, la Buenos Aires, sub îndrumarea ‘lui Vincenzo Scaramuzza, un pedagog al pianului de reputaţie mon­dială, care a format, între alţii, virtuozi ca Bruno Gelber şi Martha Argerich. Ulterior, s-a perfecţionat la Roma, cu Carlo Zecchi, la Academia Santa Cecilia, începînd să desfăşoare o intensă activitate concertisticâ, adesea în compania unora dintre principalele colective simfonice eu-rpene ; Orchestra „Santa Cecilia” şi Orchestra Radiodifu­ziunii Italiene din Roma, Orchestra „Alessandro Scarlatti” din Napoli, Orchestra Naţională şi Orchestra „Colonne” din Paris, Orchestra naţională Belgiană şi Orchestra

Radio din Bruxelles, Orchestra simfonică din Viena, Orchestra „Suisse Romande” din Geneva, Filarmonica Naţională din Varşovia . Printre festivalurile la care a luat parte se numără cele din Montreux, Dubrovnik etc.

Una din iniţiativele cele mai interesante ale lui Fausto Zadra a fost crearea, sub conducerea sa şi a soţie, sale Marie-Louise Bastyns Zadra (de asemenea o bună pianistă, cu care a realizat interpretări şi înregistrări valoroase ale Concerto-ului pentru două piane in Mi bemol de Mozart), a Centrului Internaţional de Studii Muzicale de la Roma, dedicat promovării muzicii in rindurile tineretului artistic şi a sprijinirii afirmării elementelor de o valoare deosebită. In legătură cu acest Centru, Fausto Zadra a iniţiat la Roma un ciclu periodic de concerte dedicat compozito­rului său preferat, sub titlul „Primăvara mozartiană”. El este de asemenea fondatorul festivalului „Estate Musi-cale di Taormina”, in cadrul căruia au loc, în afară de concerte, cursuri de perfecţionare şi concursuri dedicate tinerilor muzicieni. La acest ‘festival au fost invitaţi artişti români de frunte, mai ales violoncelistul Radu Aldulescu şi apoi — în vara lui 1970 — întreaga orchestră a Ra­dioteleviziunii Române, sub conducerea lui losif Conta şi Emanuel Elenescu, care au dat aici concerte de un fru­mos răsunet internaţional.

Cu Orchestra Radioteleviziunii Române colaborează Fausto Zadra şi în cadrul discului de faţă, care se bucură de participarea dirijorală a ilustrului maestru Carlo Zecchi. Cunoscut încă de mult publicului românesc în calitatea sa de pianist (încă cu decenii în urmă recitalurile sale la Bucureşti stîrneau senzaţie, după cum rezultă şi din re­cent publicatul volum de critici muzicale „Arpegii în ton major” al Cellei Delav.rancea), Zecchi este astăzi o perso­nalitate muzicală extrem de multilaterală : străluceşte în recitalurile sale de sonate, date îndeosebi alături de vio­loncelistul Enrico Mainardi ; cursurile sale de interpretare de la „Mozarteum” din Salzburg (unde are drept colabo­rator pe Fausto Zadra) atrag tineri muzicieni din lumea întreagă ; în fine, activitatea sa dominantă în momentul de faţă este cea de dirijor. Zecchi este un dirijor tinăr, cu toate că nu mai este un om tînăr. Dar el are secretul, am spune unic, de a-şi păstra frăgezimea spirituală, unind-o cu echilibrul şi ponderea înţelepciunii mature. De aceea, sub conducerea sa, orchestrele cîntă cu o nespusă plăcere şi cu o spontaneitate de sentiment molipsitoare. Interpretările semnate de Zecchi sînt deopotrivă fidele spi­ritului textelor şi stilului, in înţelesul cel mai înalt, şi cit se poate de vii şi captivante, avind totdeauna pecetea ine­ditului, chiar cînd este vorba de redarea unor capodopere bine cunoscute şi larg popularizate.

Aşa se face că discul de faţă, rezultat din colaborarea maestrului şi a discipolului său, cu concursul Orchestrei . Radioteleviziunii Române, are sensul unui document mu­zical deosebit de semnificativ pentru tradiţia italiană a in­terpretării muzicii lui Mozart (să nu uităm, de altfel, im­portantele surse italiene ale formării compozitorului însuşi) şi pentru chipul cum această tradiţie se aliază sensibilităţii extrem de receptive a muzicienilor români. Concertul nr. 23 pentru pian şi orchestră în La major KV 488, unul din cele mai cunoscute, capătă totuşi un profil deosebit prin luminarea savuroasă a amănuntului specific. Jocul pianistic, deşi percutant, are o cantabilitate adesea plină de duioşie (exemplu celebrul Andante). Tempo-ul, în general destul de aşezat, permite mici variaţii de mişcare, menite să dea desfăşurării un relief sporit. Pe alocuri, aflăm chiar

0              expresiva declamaţie pianistică (în  cadenţa solistică îndeosebi). Pe de altă parte, personalitatea lui Zecchi se exaltă în special în cele cîteva   mişcări din Divertismentul în Re major KV 251. Este o muzică de divertisment plina totuşi de consistenţă, în care accentele de marş,   micile intervenţii solistice (oboi, corni, vioară)  şi îmbinarea  lor cu scriitura de tutti, cordialitatea surîzătoare, cea mai caracteristică trăsătură   mozartiană, sînt evidenţiate de dirijor cu o strălucire aparte. Zecchi exprimă,   mai   mult   decît aproape oricare alt dirijor, bucuria muzicii  şi  Divertismentele  mozartiene sînt făcute parcă pentru a ilustra această latură  atît de   preţioasă  a  geniului  său  interpretativ.

ALFRED HOFFMAN

Italien par naissance, Fausto Zadra a commence ses etudes   musicales en Argentine, â Buenos Aires sous la direction de Vincenzo Scaramuzza, un pedagogue du piano d’une  reputation mondiale, professeur — entre autres — de Bruno Gelber et de Martha Argerich. Ulterieurement, ii s’est perfectionne ă Rome avec Carlo Zecchi â l’Academie „Santa Cecilia”, commencant une intense activite concertante, souvent dans la compagnie de quelques-uns des plus importants orchestres symphoniques europeens.
Une des  initiatives Ies plus  interessantes  de  Fausto Zadra a ete la creation du Centre International des Etudes  Musicales de Rome, dedie â la   promotion de la musique dans Ies rangs de la jeunesse  artistique.  Dans le cadre de ce Centre, Fausto Zadra a initie â  Rome  un  cycle  periodique de concerts dedies â son compositeur prefere, sous le titre „Printemps   mozartiens”. II est egalement le fondateur du festival „Estate  Musicale di Taormina”, pour lequel ii a invite plusieurs artistes roumains de prestige, d’abord le violoncelliste Radu Aldulesco et ensuite — en ele 1970 — l’Orchestre symphonique de la Radiotelevision Roumaine, qui a presente, sous la  baguette de losif Conta et d’Emanuel Elenesco, des concerts de resonnance internaţionale.

Cest toujours avec l’orchestre de la Radiotelevision Rou­maine que Fausto Zadra collabore pour ce disque, qui be­neficie de la participation de Carlo Zecchi, personnalite musicale extremement multilaterale: pianiste, pedagogue, chef d’orchestre.

Ce disque, resultat de la collaboration du maître et de son disciple, avec le concours de l’orchestre de la Radio­television Roumaine, a la valeur d’un document musical particulierement significatif pour la tradition italienne de l’interpretation de la musique de Mozart et pour la ma­niere dont cette tradition s’allie ă la sensibilite tres recep­tive des musiciens roumains. Dans le Concerte pour piano No. 23, le jeu pianistique de Zadra, quoique percutant, possede une cantabilite souvent empreinte de tendresse. D’un autre cote, la personnalite de Zecchi s’affirme plei-nement dans Ies quelques mouvements du Divertissement en Re majeur KV 251, une musique pleine d’une cordialite souriante, le plus caracteristique trăit de Mozart, mis en valeur par le chef d’orchestre avec un eclat particulier.